Bun venit pe blogul Urbanista. Unde discutăm despre provocările de gestionare a apei ale orașelor nordice. De la distribuția sigură a apei potabile și colectarea apelor pluviale, până la construirea unor medii durabile de viață urbană. Postările de pe blogul Urbanista se bazează pe episoadele din podcastul Urbanista. Această postare de pe blog se bazează pe interviul cu Ilari Aho, VP Sustainability and Regulatory Affairs la Uponor Corporation, despre ceea ce am învățat la IWA High-Level Summit, a cărui temă anul acesta a fost Parteneriate pentru orașe inteligente viabile – apa ca cheie pentru acțiunea privind clima și SDG.
Care este opinia concluzia dvs. principală în urma summitului?
Suntem cu toții de acord că guvernarea eficientă și transparentă este principalul motor pentru îmbunătățirea sectorului apei și rezolvarea problemelor legate de apă. Cu toate acestea, nu există o decizie universală care să poată fi copiată și implementată în orice context. Guvernarea trebuie îmbunătățită, dar aceasta trebuie să fie de jos în sus – implicarea comunității pentru care este realizată guvernarea.
Pe lângă cele mai evidente părți interesate (guvern, mediul academic, furnizori de apă, producători), ar trebui să luăm în considerare și utilizatorii de apă, adică clădirile și industriile cu consum mare de apă. Problemele cu apa nu vor fi rezolvate dacă nu interacționăm cu companii industriale de mare consum, cele care investesc în clădiri, tehnologii și sisteme de management care au un rol fundamental în a determina câtă apă este utilizată.
Cum implicăm părțile interesate?
Lucrul simplu este să ne asigurăm că avem apă disponibilă pentru tot spectrul de părți interesate din societate, de la utilizatorii mari până la cartierele în care locuiesc persoane cu venituri mici. Și că soluția vine de la comunitate. De jos în sus, nu de sus în jos. Implicându-i pe cei relevanți într-o comunitate. Orice comunitate ar trebui să aibă organizații responsabile cu gestionarea locală a sistemului de apă, lanțuri de aprovizionare locale și/sau globale care livrează către sistemele de apă și, cel mai important, locuitori/consumatori locali care chiar trebuie să fie ascultați pentru a înțelege ce trebuie să se facă.
Cum poate regiunea nordică să înceapă să se ocupe de gestionarea apei în orașe?
Țările nordice nu au probleme cu aprovizionarea, ci riscuri pentru mediul nostru construit, din cauza precipitațiilor crescute și a inundațiilor. Un lucru important pe care trebuie să ne concentrăm este infrastructura hibridă verde-gri: soluții bazate pe natură combinate cu sisteme create de om, concepute inteligent.
De exemplu, în Copenhaga au combinat sisteme de scurgere a apelor pluviale create de om cu zone de agrement pentru a crea noi locuri de înot.
Plătim prea puțin pentru apă?
La nivel global, costul apei nu acoperă investiția. Țările nordice, la fel ca în mare parte din lume, au datoria să renoveze fondul construit. Suntem în urmă în actualizarea infrastructurii. Așadar, acest lucru duce la întrebări importante. Ce soluții tehnologice de renovare putem aduce pentru a permite infrastructurii să se mențină la zi? În al doilea rând, cum poate fi proiectat un sistem de tarifare a apei care să reflecte în mod realist costurile, dar să nu rezulte într-un sistem inechitabil care să îi afecteze pe cei mai vulnerabili?
De unde începem?
Dintr-o perspectivă socială. Proiectarea de soluții care să mențină și să păstreze acceptabilitatea socială (costul) investiției pe care o facem în sistemul de apă. Doar așa putem obține acceptarea necesară pentru a atinge obiectivele de durabilitate. Dar nu este simplu; soluția va fi una câștigătoare de premiu Nobel.
Care sunt obiectivele de durabilitate asupra cărora ar trebui să ne concentrăm?
Cineva care a luat cuvântul astăzi a spus că obiectivele de dezvoltare durabilă în sine sunt doar titluri. Cu toate acestea, acestea sunt susținute de aproximativ 160 de obiective foarte concrete, măsurabile, orientate spre acțiune și acestea sunt cele pe care trebuie să le înțelegem și să le folosim pentru a defini ceea ce trebuie să facem.După cum spunea Einstein, „simplificați lucrurile cât de mult puteți, dar niciodată mai mult de atât, pentru că apoi începeți să trageți concluzii greșite”.